#ladylike

~Every Lady is beautiful in her own way – My way is Ladylike~

EA – dincolo de EL

Scrie un comentariu

Sună deșteptătorul… Sunt treaz demult. Am devenit un vultur de noapte de la atâtea doze de gânduri, sentimente și resentimente; mă simt drogat de ele. Sunt treaz… Și totuși nu opresc ceasul. Îl las să-și repete funcțiunea tehnică din cinci în cinci minute. O simt cum se mișcă în stânga mea; se încruntă dulce cu ochii închiși – sunetul îi gâdilă urechile, lumina îi suflă printre gene. Îmi place să o admir în zorii dimineții, îmi place să o văd așa, un pic iritată – mereu o văd doar zâmbind orice nu i-aș spune, orice nu aș face… Mă iubește oricum. Las ceasul să sune – să o văd pe Ea cum se trezește, să o aud cum geme ușor și gângurește ca un copil câteva cuvinte încurcate. Din cinci în cinci minute mă tot uit în stânga mea și-mi simt stânga pieptului bătând puternic.

Privesc ceasul – e trecut de șase. Acum urmează să aleg. O admir de parcă aș încerca să îmi amăgesc obiceiul de a mă scula din pat la această oră. Apuc halatul din dreapta patului meu… Ah, al nostru!? Zâmbesc… Ea mă iubește oricum.

unreasonable-happinessZgomotul ce îl fac e mult mai puternic decât sunetul de ceas. Scârțâie patul, și parchetul, îmi scârțâie un picior. Deschid ușa – scârț, închid ușa – tranc! O mai deschid încă o dată să văd dacă nu am trezit-o. Dar ea doarme-dusă. Se pare că doar din aproape îi pot spulbera visele. Din aproape ea împlinește visul meu de fiecare dimineață. Dar oare…ce vise i-aș putea dărui eu? Hm, ce contează! Am de făcut atâtea lucruri serioase, dar pierd timpul cu atâtea gânduri prostești. Uneori sunt furios pe ea pentru că îmi trezește atâtea întrebări… Dar ce vină are? Niciuna! Zâmbesc. Oricum ea mă iubește. Și dragostea e totuși cea mai deșteaptă prostie gândită de om.

Trec pe lângă flori, pe lângă bărbați cumpărând flori, pe lângă emoția alegerii culorii și mirosului perfect înflorit… Mă tulbură un pic imaginea masculului ce se simte împlinit odată ce a cumpărat o floare, e deschis spre dăruire. Îmi spune inima să mă opresc, să caut romanticul din mine printre aceste flori, să găsesc puterea de a dărui prin detalii întreaga mea ființă. Trec pe lângă… Zâmbesc. Mă iubește ea oricum…

Mergem prin parc împreună… Mâna ei își găsește loc în palma mea. Atât de micuță și fragedă e prezența ei pe liniile destinului meu. O țin ușor, iar din când în când o strâng, iar ea își ridică capul și mă privește întrebător zâmbind. E atât de frumoasă! Sunt mândru de mine când reușesc să recunosc. O privesc în ochi și apoi mă uit prin împrejur – de parcă mi-e rușine de acest act intim vizual. Or, privesc în zare îngândurat… Îi urmăresc ochii dezamăgiți de reacțiile mele ciudate. Zâmbesc în colțul gurii – „ce rău mai sunt”, îmi zic. Ea mă iubește oricum.

Maison.Ikkoku.Wallpaper.483777Îi plac copiii. Nu cred că există o mai inexplicabilă atracție morală a bărbatului față de femeie decât destăinuirea dorinței sale materne. Privește cu atâta drag odraslele străinilor, ochii ei joacă o dată cu jocul lor. Printre aceste priviri mă pierd și eu – se uită la ei și râde cu atâta poftă, apoi mă privește pe mine în speranța că voi spune o replică, dar în zadar… Dezamăgită din nou de tot ce fac sau de fapt de tot ceea ce nu fac, renunță la a mai privi acele făpturi gălăgioase, încercând să-și stăpânească euforia. Crede că sunt indiferent; dar de fapt ce contează cum par a fi – ea mă iubește oricum.

Suntem la un banchet. Ea toată pictată în alb, doar părul și ochii, poșeta și trandafirul prins pe umărul stâng sunt de un negru lucitor. Atâta pasiune între aceste culori, atât de diferite, dar atât de complementare. O privesc înnebunit de formele ei feminine, de zâmbetul ei natural și sincer, de acuratețea mișcărilor ei. A observat că o privesc insistent, dar nu îmi iau ochii de la ea – doar nu îi voi da de înțeles că o urmăresc ca un îndrăgostit timid.  Se apropie ea de mine, timidă, și mă întreabă de ce o privesc așa… Îi zic, deloc stingherit, că mă uitam la rochia ei și mi se pare că totuși e prea albă pentru această ocazie festivă. Mai stupidă replică nu am reușit să gândesc. Ea mă privește nedumerită, ochii ei mari mă topesc. Nu am curajul nici să îmi cer scuze. Ea tace… De fapt, i-am reproșat că e mult prea frumoasă în această rochie. Ea a înțeles ce am vrut să zic. Dar ce contează ce am spus sau ce am vrut să spun – oricum ea mă iubește.

E noapte târziu… Suntem în drum spre casă. Ea e tăcută. Pare un pic supărată. Mă întreb de ce de parcă nu aș ști. Îi mai privesc din când în când rochia. Ea se simte intimidată. Reușesc să-i ating mâna – ce mândru sunt de mine. Zâmbesc. Rochia ei a fost totuși cea mai frumoasă.

2-1105100920270-LAm ajuns acasă. O las să intre prima pe ușă – măcar atâta atenție din partea mea. O privesc din spate – ce mult îmi plac unduirile trupul ei. Simt că doresc să-i ating rochia. Mă apropii încet de șifonierul ei. Fără să spun nici un cuvânt o ajut să-și deschidă fermoarul de la rochie. Îi ating în mod intenționat golul care mă umple pe mine de dorință. O simt cum tremură și răsuflă adânc. Scapă din mâni bretelele și rochia îi alunecă pe trup lăsând sub ochii mei femeia care mă trezește. Îi mângâi părul și i-l dau după urechi. O sărut pe frunte, pe obraji, pe buze, pe gât, pe piept, o sărut fără să o ating. O cuprind apoi din spate și o devorez cu patimă, privesc peretele pe care se proiectează umbrele noastre agitate. Îmi culc cu grijă floarea albă în așternut de pasiune și dragoste. Îi miros izul dulce, îi mângâi petalele suave, o iubesc.

Sună deșteptătorul… Prea puțin acest stimul pentru a mă trezi. În stânga mea e loc gol. Peste plapumă stă rochia albă a ei, iar peste rochie – o foaie albă, iar lângă foaie – un pix.  Da, ea e destul de puternică să mă iubească, să tacă, să mă aștepte, să mă accepte. Și de ce aș crede că nu ar fi destul de puternică să mă părăsească?

Mă scol din pat, aceleași zgomote și scârțâieli. Printre aceste sunete bizare se aude glasul ei. O cuprind. Îmbrățișarea ei mă face să înțeleg că nu este o copilă, dar e femeia vieții mele. Iar foaia albă mi-a lăsat-o, draga de ea, ca să-i scriu tot ceea ce simt, dar nu reușesc să-i șoptesc. Mă apropii de pat să iau fila, scriu TE IUBESC și îi strecor răvașul printre degete. O sărut, îi șoptesc să mă ierte. Ea mă cuprinde și eu îmi zic din nou „oricum mă iubește”.

jUST bECAUSE 🙂  hAPPY bIRTHDAY fOR mY lOVE 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s