Şi cred în puterea unui vânt pornit să-mi dea jos paharul de vin roșu cu care îmi sărbătoresc iubirea și să-mi păteze rochia țesută din naiv și inocent, brodată din suflet și trup. Mă voi dezgoli de pete și mă voi schimba cu iubirea– ea nu crede decât în puterea ei și nu se pătează decât cu urmele lăsate de ținerea de mână și de ținerea de drag.

Și cred în puterea unui val pornit să-mi dărâme fragila mea lume zidită din clepsidre prin care mi se scurge ființa… Privind de pe mal fluxurile și refluxurile vieții, încerc să caut momentele de respiro pentru suflet și muză și timp de creație pentru a sculpta un nou zâmbet, o nouă licărire…

Și cred în puterea unui zid pornit să se clădească mai sus de înălțimea zborului meu, să mă obosească și să-mi rupă visele de a vedea mai departe. Dar zbor…